Donez, deci, Exist!

Despre Sahel
Sahel este una din cele mai sărace regiuni din lume și, pe lângă malnutriție, copiii de acolo se confruntă deja cu alte riscuri de sănătate precum poliomelita, pojarul, meningita și holera. Acolo unul din 5 copii mor înainte de a împlini 5 ani.
Fără un ajutor umanitar de urgență situația deja disperată a oamenilor se va deteriora rapid.

UNICEF este hotărât să ajute acești copiii și să prevină o catastrofă umanitara!
Există oportunitatea de a ajuta acești copiii înainte ca ei să moară, însa trebuie acționat rapid.

Știm ce trebuie făcut pentru a-i salva și avem capacitatea, resursele, accesul și puterea de a acționa.
UNICEF a mobilizat nutriționisti și a înființat centre de reabilitare nutrițională în toate cele 8 țări din Sahel, unde se estimează că 15 milioane de persoane sunt afectate de secetă.
În acest moment spre Sahel au plecat:
6,556,400 de pachete de hrană terapeutică
400,000 de tablete de purificare a apei
360,000 de plicuri de lapte terapeutic
302,510 cutii de antibiotice
http://foamete.sustineunicef.ro/despre 

VIITORUL COPIILOR INCEPE LA SCOALA!

Intorcandu-ma cu 20 de ani in urma, imi aduc aminte cu mare drag de momentele fericite pe care scoala si colegii mi le ofereau, in ciuda situatiei tensionate de acasa. La 7 ani am fost dat la scoala. Eram un bobocel invinetit mai tot timpul iar durerea imi era luata de unicile momente petrecute alaturi de doamna invatatoare care ne invata sa citim, sa scriem si sa socotim. Nu intelegeam eu prea bine care este rolul meu la scoala insa incet dar sigur realizam ca sunt in competitie constructiva cu ai mei colegi pentru a fi primul in clasa. Desi eram un copil infiat, izolat pana la 6 ani in orfelinat, am fost adoptat si pana sa fiu dat la scoala citeam si scriam destul de bine in comparatie cu ceilalti prichindei, asta datorita interesului acordat din partea mamei de a ma recupera si de a ma aduce la nivelul celorlalti colegi. Mama s-a tinut de educatia mea printre ploaia de pumni si injuraturi ai tatului meu ce ne invinetea pe amandoi. Pana in clasa a 4-a am fost premiant si modelul clasei. Doamna invatatoare mi-a fost mama ale cifrelor si literelor. Nu am sa uit niciodata zambetul si vocea sa angelica care ma facea fericit in fiecare dimineata la scoala. Chiar si atunci cand uitam sa-mi fac temele sau nu invatam poezia, invatatoarea era cea care ma intelegea si ma ajuta sa trec mai usor peste momentele grele din viata si familia mea.

Scoala, datorita conflictelor in familie, imi era de multe ori cel mai bun refugiu, acolo am invatat sa zambesc, sa ma bucur si sa fiu apreciat. Scoala ma ajutat enorm sa-mi dezvolt abilitatile creative, de comunicare si acolo am invatat ce inseamna si ce este copilaria. Cu toti eram din medii diferite insa ne unea un loc, SCOALA si INVATATOAREA. Eram prea mici ca sa facem diferente si sa ne dispretuim. Ori de cate ori ne certam, nu tinea mult si ne impacam ca si copii. Zburdam de bucurie atunci cand in carnet erau numai note mari. Scoala m-a invatat si m-a ajutat sa fiu un om mare. Am invatat importanta acesteia in viata mea, insa mama a fost cea care m-a ajutat mult. Mama si scoala mi-au fost parintii mei, au stiut sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa-mi de-a valoare, incredere si respect. Viitorul meu acum este unul fericit pentru ca totul a inceput in scoala. Multumesc mamei, invatatoarei si profesorilor pe care i-am avut si ii am ca m-au ajutat sa fiu si sa gandesc ca un om mare.

Viitorul meu a inceput in scoala, lasa si viitorul copiilor tai sa inceapa in scoala. Scoala este dreptul la educatie, dreptul la copilarie. Sustine si tu aceasta campanie donand pe http://sustineunicef.ro

LET'S DO IT, SACELE!

Ma bucur nespus sa va impartasesc din noua mea experienta de let's do it. A venit si marea zi, desi cu o saptamana inainte a trebuit sa pun la punct ultimile detalii cu privire la demersul metodologic al acestui eveniment. Un eveniment ce s-a lasat asteptat de multi oameni care erau dornici si gata sa se implice. Desi vremea parea la inceput de zi sa tina cu noi, spre pasul Bratocea, soarele sa ascuns sub norii gri si reci, arucand cu ceata si picaturi pe noi, nu ne-am lasat invinsi si am mers mai departe in curatarea zonelor alocate de catre echipele mele. Am fost mandru sa fiu alaturi de peste 300 de voluntari. Oameni minunati si dedicati pentru oameni si natura. Eu eram inainte de a devenii coordoantor zonal, liderul echipei 136, iar cum am "avansat", echipa mea a fost alocata unei alte echipe din zona mea. Am ales zona Sacele din Brasov pentru ca practic are legatura cu o parte din copilaria mea, cunosteam oarecum zona. Pot sa zic ca au fost momente frumoase si grele tot odata in toata aceasta perioada traita alaturi de mama aici. M-am bucurat sa pot lua partea la cea mai mare campanie sociala din Romania, o campanie pe care am sustinut-o inca de cand am auzit de ea. Acest proiect va fi anual ca zi nationala a  curateniei 25 septembrie. Nu este deloc usor sa fii coordonator zonal dar nici urat, este cel mai frumos lucru care mi sa intamplat in viata mea, ma bucur ca am inspirat echipelor mele incredere, respect si optimism, practic acestea erau armele de care aveau nevoie fiecare. Ca si coordonator  m-am implicat sufleteste in atributiile pe care le-am avut si am finalizat alaturi de echipele mele cu brio tot ceea ce ne-am propus. Nu este usor sa aduni mizeria dupa urma unora care la randul lor au o familie si fac educatie. Ma intreb oare in familia lor cum fac educatie, daca ei nu respecta ceea ce spun? Ce inteleg copiii din atitudinea unor astfel de parinti? Noi suntem modelul copiilor si tinerilor prin ceea ce facem, ceea ce gandim si ceea ce spunem. Ei vor duce mai departe ceea ce vad sau ceea ce aud. Putem sa fim prin ceea ce suntem. Putem sa facem prin ceea ce invatam. Putem sa schimbam prin ceea ce ne schimba. Scopul acestui proiect a fost de a aduce in constiinta fiecaruia, ca tara si locul unde stam, invatam sau muncim nu este un container. Natura nu este un deseu. Natura nu ne apartine, unii trateaza lucrurile de parca le-ar apartine. Nu tot ce credem noi ca ne apartine, chiar ne apartine. Mediul nu este al nostru ci al copiilor si tinerilor nostrii, pentru creste sanatosi, frumosi si inteligenti. Un mediu murdar nu-ti poate da aceste calitati ale desavarsirii umane. Pastrand mendiul curat si natural, tinem la dezvoltarea fiintei umane. Am crezut si cred in tot ceea ce fac, sper ca intr-o buna zi oamenii sa inteleaga ca noi suntem cei ce sfintim locul si locul devine sfant prin modul cum avem grija si cum il dam copiilor si tinerilor nostrii. LET'S DO IT!