Voluntariatul si Supravietuirea

Inca de mic copil, imi doream sa fac ceva deosebit pentru semeni. Prima oara cand m-a intrebat invatatoarea mea ce vreau sa las in urma, i-am raspuns fara ezitare, ca as vrea sa las o carte scrisa de mine. Pana in momentul de fata as putea sa zic ca nu las numai o carte in urma mea, insa asta este alta poveste. Mama fiind un renumit scriitor, mi-a inspirat talentul de a devenii un "vrajitor al cuvintelor", insa fara a mostenii ceva din familie. Poate ca nu stiati dar eu am fost infiat la 6 ani, dintr-un centru de copii din Sinaia, aceasta poveste o s-o spun cu o ocazie viitoare, sunt multe de spus aici.  Asa am ajuns sa va scriu dragii mei cititori. Simteam nevoia inca din copilarie sa fiu deosebit, sa fac ceva care sa nu mai aduca suferinta pe chipurile oamenilor. Sunt "voluntar de profesie" de aproape un an de zile si ma bucur nespus pentru alegerea facuta. Uite cum am ajuns eu voluntar, era in toamna anului 2009, in timp ce ma dadeam pe net observ "Caravana Urmeaza Voluntarii", incep sa fac sapaturi sa vad cine este organizator si despre ce este vorba. Asa sunt eu cand sunt interesat de ceva sau cineva, caut pana cand gasesc cat mai multe informatii. Si in cautarile mele descopar ca PROVOBIS este organizatorul acestui minunat eveniment, si ma hotarasc sa le scriu. Le scriu celor de la PROVOBIS, iar in scurt timp primesc raspuns din partea dragei mele prietene Ramona DRAGOMIR. In mail imi da detalii cu privire la integrarea mea intr-un Centru de Voluntari local si persoana de contact. Nici nu stau pe ganduri, ca ma si apuc sa-i scriu prietenei si coordonatoarei de voluntari local Laura ISTRATE despre dorinta mea de a ma implica in activitati de voluntariat. Laura ma invita in urma celor scrise, la prima sedinta a voluntarilor. Ma duc la locul indicat de catre coordonatoare si intru in sala cu voluntari, timid, rusinat si strain de acei tineri si de activitatile lor, Laura ma invita si ma integreaza. Am picat exact la prima sedinta foto pentru campania "Trotuare Curate", este campania mea de suflet deoarece ma ajutat sa traiesc si sa va scriu acum voua cititorilor dragi prin implicarea mea in voluntariat. 

Voluntariatul la mine a  inceput datorita faptului ca eram cu griji si fara bani. Mama a plecat lasandu-ma fara nicio sursa de venit, singur sa ma descurc cu chirie, intretinere si hrana. De aproape un an de zile, nu lucrez nicaieri pentru ca toti te cheama la interviu iar raspunsul suna tipic pentru toti "urmeaza sa va sunam noi", o eleganta care te ucide, lasandu-te fara hrana ce-a de toate zilele. Am facut cursuri de calificare ca bucatar si lucrator comercial, am luat note maxime. Dar asta nu incalzeste pe nimeni, nici pe mine chiar Sunt colectionar de diplome care supravietuiesc ignorantei unora. Nu vreau sa ma plang de situatia mea de zi cu zi, pentru ca nu vreau sa fiu compatimit de nimeni. Ma voi descurca asa cum pot, iar fiecare zi este este castigata prin supravietuirea mea. De multe ori ma gandeam la lucruri ciudate iar voluntariatul m-a scos din ghiarele morti. Nu exagerez cu nimic cand spun asta. Stiu, poate vei avea tendinta sa ma judeci. Dar nu stiu ce ai face tu, cititorule drag sa te vezi strain intr-un oras strain, abandonat, fara mama, fara bani, fara munca doar pentru ca vrei sa inveti si sa ajungi cineva? Este destul de greu lupta cu viata si oamenii dobanditi de prejudecati. Chiar si la Sinaia, cand am spus ca sunt in ultimul an la seral, unii au crezut ca fac misto iar altii sau uitat putin ciudat. Insa ceea ce nu stiau ei, este ca viata nu este la fel pentru toti. Nu ma mai deranjeaza nimic din tot ceea ce mi se intampla, sunt atat de calit incat nimic din gesturile, cuvintele si gandurile rele ale celorlalti nu ma mai afecteaza. Experienta mea cu viata a inceput inca din frageda copilarie. Fiecare trecem prin probleme mai mult sau mai putin grave, mai mult sau mai putin de suportat. Asta este lectia de viata a mea pe care trebuie sa o castig. Voluntariatul mi-a dat sansa sa traiesc, sa ma schimb, sa fiu un om mai responsabil, un om mai bun si un om care sa ma implic in viata semenilor mei intr-un mod frumos. In concluzie, respecta si fi responsabil de viata ta! Viata si oamenii sunt ca piesele de domino, una odata cazuta distruge totul. Nu lasa viata sa treaca pe langa tine fara sa inveti si sa ajuti pe altii.